Richard Wurmbrand - Torturat pentru Cristos

Va punem la dispozitie "experientele" noastre a primei carti pe care o prezentam. Este vorba despre cartea lui Richard Wurmbrand si anume Torturat pentru Cristos.



Iata cateva dintre fragmentele care ne au inspirat :


pag 76

"Biserica subterana este o biserica saraca, in plina suferinta, dar nu are nici un membru caldicel.
Oricine s a desfatat in frumusetea spirituala a Bisericii Subterane nu mai poate fi satisfacut cu uscaciunea unora dintre bisericile din lumea libera."



pag 88

In Rusia nimeni nu-si mia aminteste argumentele pro si contra botezului copiilor sau adultilor, pro si contra infaibilitatii papei. Credinciosii de acolo nu sunt nici pre nici postmilenisti. Nu se descurca prea bine in interpretarea profetiilor si nici nu se cearta pentru asta, dar cu toate acestea sunt mereu uimit de cat de bine reusesc ei sa dovedeasca ateilor existenta lui Dumnezeu.

Raspunsurile pe care le dau ei ateilor sunt lucruri simple: "Daca ai fi invitat la o petrecere unde sunt pregatite o multime de mancaruri gustoase, ai putea crede ca nu le-a gatit nimeni? Natura este un banchet oferit noua! Ai rosii, piersici si mere, lapte si miere. Cine oare a pregatit toate acestea pentru omenire? Natura este oarba. Daca nu crezi in nici un Dumnezeu, cum poti sa iti explici ca o natura oarba a reusit sa pregateasca exact lucrurile de care avem nevoie, in asemenea abundenta si diversitate?"

Ei pot dovedi ca exista viata vesnica. L-am auzit pe unul dintre ei incercand sa l convinga pe un ateu. "Presupune ca am putea vorbi cu un embrion aflat in pantecele mamei lui, iar tu ai incerca sa ii explici ca viata embrionara este doar una scurta dupa care urmeaza o viata lunga, reala. Care ar fi raspunsul embrionului? Ar spune exact ceea ce spuneti voi, ateii, noua cand ca vorbim despre iad si rai. Ar spune ca viata din pantece este singura viata si orice altceva este doar o aiureala religioasa. Daca insa embrionul ar putea sa se gandeasca si ar spune lui insusi: "iata ca imi cresc maini. Nu am nevoie de ele. Nu pot nici macar sa mi le intind... De ce imi tot cresc? Probabil ca sunt pentru o etapa viitoare a existentei mele, in care va trebui sa lucrez cu ele. Imi cresc picioare, dar trebuie sa le tin stranse la piept. Ele de ce cresc? Probabil ca urmeaza o viata intr-o lume mai spatioasa, in care va trebui sa merg. Mi se dezvolta si ochi desi sunt inconjurat de intuneric perfect si nu am nevoie de ei. Poate ca urmeaza o lume cu lumina si culori.

Prin urmare daca embrionul ar medita la propria lui dezvoltare, ar ajunge sa stie cate ceva despre lumea din afara pantecelui mamei sale, chiar si fara sa o fi vazut.

Pentru a citi cateva din pasajele acestei carti si pentru a downloada si documentul text cu pasajele care ne au inspirat accesati linkul urmator:

https://drive.google.com/folderview?id=0BzPhcKGnf8GgajdZWXp6UmhiM00&usp=sharing

Indrazniti sa cititi !